Condiţii medicale la copii

Există o gamă largă de condiţii medicale care au ca simptom sau ca rezultat pierderea auzului.

Young girl in the park

În această pagină veţi găsi rezumatul celor mai des întâlnite condiţii medicale care pot duce la pierderea auzului în cazul copiilor. Vă rugăm să reţineţi că aceasta este o prezentare generală, nu o listă completă. Vă rugăm să luaţi legătura cu medicul sau cu specialistul pentru informaţii mai detaliate referitoare la aceste condiţii.

Atrezie/microtie

Atrezia este absenţa canalului urechii externe şi este adeseori însoţită de microtie, iar în acest caz urechea externă se dezvoltă anormal. Malformaţiile determinate de atrezie/microtie pot cauza pierderea auzului conductiv. Atrezia/microtia poate debuta izolat, dar poate să apară şi ca manifestare a unor simptome precum Goldenhar şi Treacher Collins. Incidenţa raportată a atreziei variază între un copil la 10.000 şi un copil la 20.0001, 2 şi este de două ori mai frecventă în rândul băieţilor decât al fetelor1. În 85% din cazurile de copii cu atrezie, condiţia este unilaterală2, sau afectează numai o parte. Totuşi, când copiii suferă de atrezie ca parte a unui sindrom, probabilitatea ca ambele urechi să fie afectate este de 50%2.

Otită medie cronică

Otita medie (OM) este o infecţie a urechii medii care afectează mai ales copiii - este cea mai comună boală a copilăriei din lume. Până la vârsta de trei ani, peste 83% din copii au trecut prin cel puţin un episod de otită medie, în timp ce 46% din aceşti copii au experimentat trei sau mai multe incidente. Stadiile otitei medii sunt diagnosticate în funcţie de severitatea lor: otită medie acută (AOM); otită medie cu efuziune (OME); otită medie cronică (COM); şi otită medie cronică supurată (CSOM). Copiii cu episoade recurente de AOM şi cei care suferă de OME sau CSOM prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta pierderea auzului conductiv şi pierderea senzorineurală a auzului. Perioadele de pierdere a auzului conductiv în cazul otitei medii pot avea un efect negativ asupra dezvoltării vorbirii la copii3 şi sunt asociate cu probleme educaţionale, tulburări de atenţie şi probleme de adaptare socială.4.

Despicături labiale şi/sau palatine

Despicăturile oro-faciale apar atunci când părţile buzei sau palatului bucal (cerul gurii) nu se unesc complet în timpul sarcinii5. Despicătura labială poate varia ca dimensiune, de la o crestătură mică în marginea buzei la o deschidere care se extinde către nas sau gingii. Severitatea despicăturii palatine poate varia, de la un defect al palatului moale (partea din spate a gurii) la o despicătură completă care cuprinde palatul dur (cerul gurii). Un copil se poate naşte fie cu despicătură labială, fie palatină, fie cu ambele. Ambele condiţii se pot trata cu succes prin intervenţie chirurgicală, mai ales dacă se efectuează în primele 12-18 luni de viaţă ale copilului5. Mulţi copii cu despicătură palatină au probleme şi cu trompa lui Eustachio, ceea ce poate duce la acumularea de fluid în urechea medie şi la pierderea posibilă a auzului. Din acest motiv, copiii cu despicătură palatină trebuie să efectueze controale auditive regulate şi este necesară drenarea urechilor cu tuburi mici de egalizare a presiunii6.

Surditate congenitală  

Surditatea congenitală este pierderea auzului prezentă încă încă de la naştere. Aproximativ jumătate din cazurile de surditate congenitală sunt cauzate de factori genetici. În alte cazuri, pierderea auzului este determinată de infecţii sau alţi factori care afectează fătul în timpul sarcinii sau în momentul naşterii. Rubeola şi infecţia cu virusul citomegalic pot duce la surditate congenitală dacă mama le contractează în primele etape ale sarcinii. Alte infecţii pot fi transmise de la mamă la făt în timpul naşterii. Dezvoltarea auzului unui copil poate fi afectată în cazul în care mama ia anumite medicamente în timpul sarcinii, în special anumite tipuri de antibiotice7.

Sindromul Down

Sindromul Down (cunoscut şi ca Trisomy 21 sau Trisomy G) este o tulburare cromozomială cauzată de prezenţa unui cromozom 21 suplimentar. Persoanele cu Sindrom Down prezintă trăsături dismorfice comune, precum pliu epichantic, macroglosie şi plică palmară transversală şi sunt expuşi unui risc ridicat de defecte cardiace congenitale, tulburări organice şi pierdere de auz. Infecţiile cronice ale urechii şi otita medie cu efuziune (OME) sunt cele mai comune cauze ale pierderii auzului în cazul copiilor cu Sindrom Down. Malformaţiile sistemului auditiv şi problemele de transmisie neuronală pot cauza, de asemenea, pierderea auzului. Handicapul auditiv la pacienţii cu Sindrom Down este de obicei de tip conductiv8, dar se poate produce şi pierderea senzorineurală sau mixtă a auzului9. Gradul de pierdere a auzului la copiii cu Sindrom Down variază, dar chiar şi cazurile cu pierdere uşoară a auzului pot avea consecinţe grave asupra percepţiei vorbirii, achiziţiei limbajului, rezultatelor şcolare şi interacţiunii sociale10.

Otită externă (Otitis Externa)

Otita externă este o inflamaţie a urechii externe şi/sau a canalului auditiv. Cel mai adesea, este cauzată de o infecţie bacteriană sau fungică activă, dar poate fi şi o consecinţă a unei boli de piele, o alergie sau o rană fără infecţie microbiană. Otita externă este cunoscută şi sub numele de urechea „înotătorului” şi este o infecţie bacteriană cauzată de expunerea excesivă la apă11. În majoritatea cazurilor, ţesutul canalului auricular se umflă şi poate deveni dureros şi/sau sensibil la atingere.

Meningita

Meningita este o infecţie virală sau bacteriană care cauzează inflamarea şi umflarea membranelor care acoperă creierul şi măduva spinării. Cele mai comune simptome ale meningitei sunt durerea de cap şi senzaţia de înţepenire a gâtului, asociate cu febră, confuzie şi alterarea stării de conştiinţă, vărsături şi incapacitatea de a tolera lumina (fotofobie) sau zgomotele puternice (fonofobie). Pierderea auzului sau surditatea se numără printre posibilele complicaţii grave. Meningita poate fi cauzată de infecţia cu virusuri, bacterii sau alte microorganisme şi mai rar de anumite medicamente.

Medicamente ototoxice

Medicamentele ototoxice afectează urechea şi sunt o cauză comună a pierderii de auz, mai ales în cazul copiilor care iau regulat medicamente. Primele simptome sunt de obicei ţiuitul în urechi (tinitus) şi vertij. Pierderea auzului cauzată de medicamentele ototoxice evoluează foarte repede, însă auzul poate reveni la normal dacă se renunţă la administrarea de medicamente. Totuşi, anumite medicamente pot cauza daune permanente ale urechii.  Medicamentele cel mai des utilizate care pot cauza pierderea auzului includ: doze mari de aspirină; medicamente antiinflamatorii nesteroidiene; anumite antibiotice; diuretice de ansă folosite în tratarea hipertensiunii arteriale sau insuficienţei cardiace; şi medicamentele folosite în tratarea cancerului la copii.

Pierderea bruscă a auzului

Pierderea senzorineurală a auzului este o pierdere rapidă (cel puţin 30 de decibeli la trei sau mai multe frecvenţe adiacente) care se poate produce dintr-o dată sau pe parcursul unei perioade de până la trei zile12. Se produce la toate vârstele, atât la bărbaţi cât şi la femei, însă majoritatea pacienţilor au vârste cuprinse între 50-60 de ani13. Pierderea auzului debutează adeseori ca o scădere bruscă a auzului într-o ureche iar persoanele afectate pot avea simptome precum tinitus, senzaţia de ureche plină şi/sau vertij. Cei care se confruntă cu astfel de simptome trebuie să solicite asistenţă medicală de urgenţă.  Existând peste 100 de cauze posibile ale acestui tip de pierdere a auzului, o cauză precisă este greu de identificat12. Unii pacienţi se recuperează complet fără intervenţie medicamentoasă, adeseori în primele trei zile. Alţii îşi revin uşor după una-două săptămâni. În situaţiile în care pierderea auzului nu este remediată sau se agravează, se pot administra anumite tratamente, inclusiv steroizi12.

Traume

Traumele acustice reprezintă deteriorarea mecanismelor auditive din urechea internă din cauza zgomotelor foarte puternice. Acestea pot include explozii în apropierea urechii, focuri de armă, muzică puternică sau zgomotele aparatelor pe o perioadă îndelungată de timp.   Simptomele includ pierderea auzului, de obicei parţială, sunete înalte şi un ţiuit în ureche sau tinitus14. Pierderea auzului cauzată de trauma acustică se poate agrava de-a lungul timpului.

Sindromul Treacher Collins

Sindromul Treacher Collins (TCS), cunoscut şi sub denumirea de sindromul Franceschetti sau disostoză mandibulo-facială, este o boală genetică care duce la deformări craniofaciale. Treacher Collins este adeseori însoţit de insuficienţă respiratorie cronică, apnee în somn şi pierdere de auz conductiv cauzat de malformaţii ale urechii externe şi medii15. Malformaţiile urechii medii sunt prezente în majoritatea cazurilor, în timp ce malformaţia urechii interne asociată cu pierderea senzorineurală a auzului este neobişnuită. Pierderea auzului este de obicei bilaterală (la ambele urechi) cu o pierdere conductivă de aproximativ 50-70 decibeli. Chiar şi în cazurile în care canalele auditive sunt normale şi deschise, lanţul osicular (oasele din urechea medie care ajută la amplificarea sunetului) este adeseori deformat16. Treacher Collins este o afecţiune rară, care apare o dată la fiecare 10.000 naşteri1, 17.

  1. Kelley PE, Scholes MA. Microtia and congenital aural atresia.Otolaryngol Clin North Am. (Microtia şi atrezia aurală congenitală. Otolaryngol Clin America de Nord) 2007;40:61-80.
  2. Mastroiacovo P, Corchia C, Botto LD, Lanni R, Zampino G, Fusco D. Epidemiology and genetics of microtia-anotia: a registry based study on over one million births (Epidemiologia şi genetica microtiei-anotiei: un studiu asupra a peste un milion de naşteri). J Med Genet. 1995;32(6):453-7.
  3. Roberts K. A preliminary account of the effect of otitis media on 15-month-olds’ categorization and some implications for early language learning. (O evaluare preliminară a efectului otitei medii asupra categoriei de copii în vârstă de 15 luni şi câteva implicaţii asupra învăţării timpurii a limbajului). J Speech Lang Hear Res. 1997;40(3):508-18.
  4. Yilmaz S, Karasalihoglu AR, Tas A, Yagiz R, Tas M. Otoacoustic emissions in young adults with a history of otitis media (Emisiile otoacustice la adulţii tineri cu istoric de otită medie). J Laryngol Otol. 2006;120(2):103-7.
  5. Kids Health (Sănătatea copiilor). [online] 2011. Disponibil la adresa URL: http://kidshealth.org/parent/medical/ears/cleft_lip_palate.html
  6. Pearman K. Ear Problems in Children with Cleft Palates (Probleme ale urechii la copiii cu despicături palatine), [online], CLAPA News issue 12, 2000. Disponibil la adresa URL: http://www.clapa.com/documents/earproblemsinchildren_withcleftpalates.pdf
  7. Doctissimo. Congential deafness (Surditate congenitală) [online] 2005. Disponibil la adresa URL: http://health.doctissimo.com/infants-health/infant-eye-ear-disorders/congenital-deafness.html
  8. Snik AF, Mylanus EA, Proops DW, Wolfaardt J, Hodgetts WA, Somers T, Niparko JK, Wazen JJ, Sterkers O, Cremers CW, Tjellström A. Consensus statements on the Baha system: Where do we stand at present? (Afirmaţii consensuale cu privire la sistemul Baha: Care este situaţia noastră actuală?) Ann Otol Rhinol Laryngol Suppl (Supl. Otorinolaringologie). 2005;195:2-12.
  9. Shott SR, Joseph A, Heithaus D. Hearing loss in children with Down syndrome. Int J Pediatr Otorhinolaryngol (Rezultatele Baha după un an de zile în cazul copiilor: un studiu longitudinal prospectiv. Jurnalul internaţional de otorinolaringologie pediatrică). 2001;61(3):199-205.
  10. Nicholson N, Christensen L, Dornhoffer J, Martin P, Smith-Olinde L. Verification of speech spectrum audibility for pediatric Baha Softband users with craniofacial anomalies. Cleft Palate Craniofac J (Verificarea audibilităţii spectrului vorbirii în cazul copiilor cu Baha Softband care suferă de malformaţii congenitale. Jurnalul malformaţiilor craniofaciale - Despicătura palatină). 2011;48(1):56-65.
  11. Medicine.net. 2011. [online] Disponibil la adresa URL: http://www.medicinenet.com/otitis_externa/article.htm
  12. Institutul Naţional de Surditate şi alte Tulburări de Comunicare, Surzire bruscă 2007.  [online] Disponibil la adresa URL: http://www.nidcd.nih.gov/health/hearing/pages/sudden.aspx
  13. Michael K. Wynne, Allan O. Diefendorf, Michael H. Fritsch, Sudden Hearing Loss, The Asha Leader. 01 decembrie 2001. [online]Disponibil la adresa URL: http://leader.pubs.asha.org/article.aspx?articleid=2292548
  14.  Medline Plus 2011. [Internet] Disponibil la adresa URL: http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/001061.htm
  15. Institutul Naţional de Surditate şi alte Tulburări de Comunicare [online]. 2011. Disponibil la adresa URL: http://www.nidcd.nih.gov.
  16. Argenta LC, Iacobucci JJ. Treacher Collins syndrome: present concepts of the disorder and their surgical correction. World J Surg (Sindromul Treacher Collins: concepte actuale ale bolii şi corecţie chirurgicală. Jurnalul mondial de chirurgie). 1989 ;13(4):401-9.
  17. Trainor PA, Dixon J, Dixon MJ. Treacher Collins syndrome: etiology, pathogenesis and prevention (Sindromul Treacher Collins: etiologie, patogeneză şi prevenire). Eur J Hum Genet. 2009;17(3):275-83.