Condiţii medicale la adulţi

Există o gamă largă de condiţii medicale care au ca simptom sau ca rezultat pierderea auzului.

Older man smiling

În această pagină veţi găsi rezumatul celor mai des întâlnite condiţii medicale care pot duce la pierderea auzului. Vă rugăm să reţineţi că aceasta este o prezentare generală, nu o listă completă. Vă rugăm să luaţi legătura cu medicul sau cu specialistul pentru informaţii mai detaliate referitoare la aceste condiţii.

Neurinom acustic

Neurinomul acustic (cunoscut şi ca Schwanom vestibular) este o excrescenţă sau o tumoră necanceroasă pe nervul auditiv de lângă cohlee, care transmite impulsurile sonore către creier. Neurinomul acustic creşte încet, dar poate cauza pierderea auzului în urechea afectată şi poate apăsa pe ceilalţi nervi sau ţesuturi ale creierului pe măsură ce se măreşte.  Neurinomul acustic afectează una din 100.000 persoane în fiecare an1 şi este cel mai des întâlnit în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 30 şi 50 ani.

Prin tehnicile moderne de microchirurgie se pot îndepărta tumorile neurinomului acustic însă, adeseori acest lucru duce la o pierdere profundă a auzului în urechea afectată.

Colesteatom

Colesteatomul este un tip de chist al pielii în urechea medie. Poate fi prezent la naştere, dar cel mai frecvent apare ca o complicaţie a unei infecţii cronice a urechii. Infecţiile repetate ale urechii pot determina acumularea unei presiuni negative în urechea medie. În timp, timpanul se retrage către urechea internă formând un săculeţ de piele sau un chist. Chistul se poate mări sau se poate infecta, ceea ce poate afecta auzul, echilibrul şi chiar funcţia muşchilor faciali. Simptomele includ ameţeală, scurgeri ale urechii şi pierderea auzului în urechea afectată2.

Apeduct vestibular lărgit

Apeductele vestibulare sunt canale osoase înguste care se întind de la urechea internă către interiorul craniului. Se consideră că apeductul vestibular este lărgit dacă are o dimensiune mai mare de 1,5mm, cu diametrul aproximativ al unui ac cu gămălie. În cazul în care apeductul vestibular este lărgit, de obicei se lărgesc şi ductul endolimfatic şi sacul. Funcţiile sacului şi ductului endolimfatic nu sunt înţelese complet, dar oamenii de ştiinţă consideră că au rolul de a regla concentraţia de ioni din fluidul urechii interne. Ionii determină declanşarea semnalelor nervoase care transmit sunetul şi informaţia echilibrată la creier. Cercetătorii sugerează că cinci până la 15 procente din copiii cu pierdere senzorineurală a auzului, sau pierderea auzului cauzată de deteriorarea celulelor senzoriale din cohlee, au apeducte vestibulare lărgite3.

Sindromul Meniere

Sindromul Ménière este o afecţiune a urechii interne care afectează auzul şi echilibrul. Acesta cauzează episoade bruşte de vertij (senzaţie de învârtire), tinitus (un ţiuit puternic în urechi), presiune sau durere în ureche şi pierdere temporară sau permanentă a auzului.  Vertijul poate cauza greaţă şi vărsături. Cauza sindromului Ménière nu se cunoaşte, dar poate fi legată de un dezechilibru de fluid în urechea internă.  Se tratează cu medicamente şi uneori prin intervenţie chirurgicală. Episoadele de vertij pot fi prevenite şi prin evitarea consumului de cofeină, alcool, tutun, sare şi evitarea stresului.

Meningita

Meningita este o infecţie virală sau bacteriană care cauzează inflamarea şi umflarea membranelor care acoperă creierul şi măduva spinării. Cele mai comune simptome ale meningitei sunt durerea de cap şi senzaţia de înţepenire a gâtului, asociate cu febră, confuzie şi alterarea stării de conştiinţă, vărsături şi incapacitatea de a tolera lumina (fotofobie) sau zgomotele puternice (fonofobie). Pierderea auzului sau hipoacuzia se numără printre posibilele complicaţii grave. Meningita poate fi cauzată de infecţia cu virusuri, bacterii sau alte microorganisme şi mai rar de anumite medicamente.

Otoscleroză

Otoscleroza este o creştere osoasă anormală în spaţiul din spatele timpanului (urechea medie) şi în urechea medie. Simptomele includ tinitus (ţiuit în urechi), ameţeală şi pierderea auzului într-o oarecare măsură. Pierderea gravă a auzului sau hipoacuzia se produce pe măsură ce urechea medie şi internă îşi pierd funcţionalitatea.  Cauza otosclerozei este necunoscută, dar poate fi ereditară. Pierderea auzului cauzată de otoscleroză are loc, de obicei, între 11 şi 30 de ani. Femeile sunt de două ori mai susceptibile de a dezvolta otoscleroză decât bărbaţii şi condiţia se poate agrava în timpul sau după sarcină. Intervenţia chirurgicală poate uneori să amelioreze pierderea de auz cauzată de otoscleroză.

Medicamente ototoxice

Medicamentele ototoxice afectează urechea şi sunt o cauză comună a pierderii de auz, mai ales în cazul adulţilor mai în vârstă care iau regulat medicamente. Primele simptome sunt de obicei ţiuitul în urechi (tinitus) şi vertij. Pierderea auzului cauzată de medicamentele ototoxice evoluează foarte repede, însă auzul poate reveni la normal dacă se renunţă la administrarea de medicamente. Totuşi, anumite medicamente pot cauza daune permanente ale urechii.  Medicamentele cel mai des utilizate care pot cauza pierderea auzului includ: doze mari de aspirină (8 până la 12 pastile pe zi); medicamente antiinflamatorii nesteroidiene; anumite antibiotice; diuretice de ansă folosite în tratarea hipertensiunii arteriale sau insuficienţei cardiace; şi medicamentele folosite în tratarea cancerului.

Presbycusis

Presbycusis este pierderea progresivă a capacităţii de a auzi frecvenţele înalte, odată cu înaintarea în vârstă. Debutează în timpul maturităţii timpurii, dar de obicei nu afectează decât foarte târziu capacitatea de a înţelege conversaţia. Deşi este genetică, este un simptom normal al înaintării în vârstă şi diferă faţă de pierderile de auz cauzate de expunerea la zgomot, toxine sau agenţi patogeni.

Pierderea bruscă a auzului

Pierderea senzorineurală a auzului este o pierdere rapidă (cel puţin 30 de decibeli la trei sau mai multe frecvenţe adiacente) care se poate produce dintr-o dată sau pe parcursul unei perioade de până la trei zile.4 Se produce la toate vârstele, atât la bărbaţi cât şi la femei, însă majoritatea pacienţilor au vârste cuprinse între 50-60 de ani5. Pierderea auzului debutează adeseori ca o scădere bruscă a auzului într-o ureche iar persoanele afectate pot avea simptome precum tinitus, senzaţia de ureche plină şi/sau vertij. Cei care se confruntă cu astfel de simptome trebuie să solicite asistenţă medicală de urgenţă.  Existând peste 100 de cauze posibile ale acestui tip de pierdere a auzului, o cauză precisă este greu de identificat4. Unii pacienţi se recuperează complet fără intervenţie medicamentoasă, adeseori în primele trei zile. Alţii îşi revin uşor după una-două săptămâni. În situaţiile în care pierderea auzului nu este remediată sau se agravează, se pot administra anumite tratamente, inclusiv steroizi4.

Traume

Traumele acustice reprezintă deteriorarea mecanismelor auditive din urechea internă din cauza zgomotelor foarte puternice. Acestea pot include explozii în apropierea urechii, focuri de armă, muzică puternică sau zgomotele aparatelor pe o perioadă îndelungată de timp.   Simptomele includ pierderea auzului, de obicei parţială, sunete înalte şi un ţiuit în ureche sau tinitus6. Pierderea auzului cauzată de trauma acustică se poate agrava de-a lungul timpului.

  1. Institutul Naţional de Surditate şi alte Tulburări de Comunicare [online]. 2011. Disponibil la adresa URL: http://www.nidcd.nih.gov.
  2. Cauza pierderii auzului – Colesteatomul [online]. 2010. Disponibil la adresa URL: http://deafness.about.com/od/diseasesandsyndromes/a/cholesteatoma.htm
  3. Institutul Naţional de Surditate şi alte Tulburări de Comunicare. [online] 2007. Disponibil la adresa URL: http://www.nidcd.nih.gov/health/hearing/Pages/eva.aspx
  4. Institutul Naţional de Surditate şi alte Tulburări de Comunicare, Surzire bruscă 2007.  [online] Disponibil la adresa URL: http://www.nidcd.nih.gov/health/hearing/pages/sudden.aspx
  5. Michael K. Wynne, Allan O. Diefendorf, Michael H. Fritsch, Sudden Hearing Loss, The Asha Leader. 01 decembrie 2001. [online]Disponibil la adresa URL: http://leader.pubs.asha.org/article.aspx?articleid=2292548
  6. Medline Plus 2011. [Internet] Disponibil la adresa URL: http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/001061.htm